Un astrónomu taba avezau a cambalear tolas nochis abiliando los astros.Un día que jolgaba polas afueras de la ciudá, asortu nel miramientu del cielu, estorregóse de súpitu nuna puntuneja. Istaba aspíau i enti jinglar i pujíos, sintiolu`n hombri, qu`averose pa saber que socedía; anterau de lo socediu, dijole:
-Amigu míu! Quieris ver lu qu`hai nel cielu i nu eris pa ver lu qu`hai ena tierra ?
MORALINA :
Istá bien abiliar i cunocer tòo al muestru alredor, piru enantis hai que saber ondi istá unu aparau.
Avezau: aconstumbrado, Cambalear: caminar, Abiliando: mirando, Jolgaba: vagaba, Asortu: absorto, Miramientu: contemplación, Estorregose: cayóse, De Súpitu: de repente, Puntuneja: alcantarilla, Aspíau: dañado, Jinglar: chillar, Pujíos: lamentos, Averose: se acerco.
ASINA ES... DAQUE VEGÁAS LOS ÁRBULIS NU MOS DEJAN PISPIAR LA BOSCA...
ResponderEliminar-A.C.-